|
In literaturile occidentale, abundenta de memorii,
jurnale si cãrti de convorbiri este un simptom al
"întoarcerii autorului". Ca scriitor, cum vã
raportati la aceasta ?
|
Abundenta de literatura confesionalã de pe piatã este,
dupã pãrerea mea, nu atît un simptom al "întoarcerii
autorului" ci mai degrabã un semn al mutatiilor
profunde care au loc în cultura actualã.
Cultura de azi este o culturã a imaginilor în
detrimentul cuvintelor.
Oamenii sunt în mod natural mult mai atrasi (si mai
distrasi) de imagini colorate si miscate decît de
simboluri scrise. Fatã de un joc pe calculator, de
exemplu, o carte este un obiect mult mai putin
interactiv.
Pe de altã parte, într-o tehnoculturã plinã de
simulacre în care granitele dintre real si virtual
sunt din ce în ce mai transparente, nevoia de concret
s-a accentuat.
|
Succesul emisiunilor de tip "survivor",
proliferararea talk showurilor si a revistelor
tabloide sunt si ele la fel de simptomatice ca si
aceastã "întoarcere a autorului" la care faceti
referintã.
Imediatetea literaturii confesionale încearcã
sã umple foamea de real a omului contemporan.
Herman Hesse se referea la un moment dat la epoca
foiletonisticã ca la un fel de kali yuga a culturii
ori ce sunt memoriile sau jurnalele decît niste
foiletoane ale sinelui...
|
Textele dvs, chiar prezente pe web, tin de
literaturã. Trecerea la e-literaturã nu
vã tenteazã deloc ?
Chiar nu simtiti, dupã atîtia ani pe net, nevoia
introducerii cîte unui link sau a unei imagini în
textul pe care-l scrieti ?
|
